Autocarul e rezervat pe cuvânt de onoare și patru transferuri

Marți, 22:40. Stau pe marginea căzii, singurul loc din casă unde nu mă găsește nimeni, cu telefonul în mână și un mesaj de la firma de transport: "Pentru confirmare, avans de 2.210 de lei până vineri la 12:00."

Autocar de treizeci de locuri. Peleș și Sinaia, două zile. Douăzeci și șase de familii.

Transferuri primite: patru.

Ați zice că intru în panică. Nu intru. Eu doar număr. Încă o dată. Patru.

Un autocar nu se ține rezervat doar cu optimism

Domnul de la firma de transport e un om de treabă. Zice: "Nicio grijă, doamnă, dacă întârziați cu o zi, vedem noi." Dar în vocea lui aud al doilea autocar, cel al altei școli, care așteaptă exact aceeași dată, cu părinți mai punctuali.

Scriu pe grup, cu cel mai blând ton pe care îl mai am la ora asta:

• Bună seara! Vă reamintesc cu drag că avansul pentru Sinaia, 85 de lei de familie, se plătește până vineri. IBAN-ul e mai jos.

Primul răspuns vine în patruzeci de secunde: un deget mare ridicat. Al doilea: "Ce excursie?" Al treilea: o poză cu o pisică, de la cineva care a ales grupul greșit. Al patrulea e o notă vocală de 3 minute și 12 secunde, din care înțeleg doar "stați așa" și un cuptor cu microunde care piuie.

Nu mă supăr pe nimeni. Pisica era foarte drăguță.

Toamna se numără bobocii, vinerea se numără transferurile

O paranteză, că stau pe cadă și mă apucă folclorul. Proverbul zice: "Toamna se numără bobocii." Adică nu te grăbești să te bucuri de o recoltă până nu e strânsă. Orice casier de clasă a înțeles proverbul mai bine decât profesorul de română, fiindcă noi numărăm exact în octombrie, exact boboci și exact cu inima în gât. Dacă ar fi după mine, orice ghid pentru fondul clasei ar începe cu proverbul ăsta.

Dar bobocii mei, adică părinții, n-au nicio vină. Au și ei o listă în cap: dentist, ghiozdan, "unde e a doua mănușă", iar undeva sub ele, cu litere mici, "avans Sinaia". Se ajunge și acolo, dar pe drumul fiecăruia.

Revin la cadă.

Joi, 23:20, cu un zero în plus

Telefonul începe să bâzâie ca un roi.

"Am trimis, vă rog verificați."

"Scuze, abia acum am văzut. Cât era?"

"Am dat din greșeală 850 în loc de 85!! Vai de mine, spuneți-mi ce fac."

Pe ultima o citesc de trei ori. Un zero în plus. Omul e disperat, eu sunt înduioșată, iar în contul clasei stă brusc suma care ar acoperi avansul pentru încă nouă familii. Doar că nu e a mea și nici a clasei.

Îi scriu: "Nicio grijă, vă întorc 765 de lei dimineață. Se întâmplă oricui, am scris și eu IBAN-ul cu o cifră în minus anul trecut." Îmi răspunde cu cinci inimioare și cu "Sunteți un înger". Nu sunt. Am făcut și eu aceeași greșeală, atâta tot.

Pe la miezul nopții avem douăzeci de transferuri, bifate de mână în ClassKasa, pe planul gratuit. Spre unu, douăzeci și trei. Trei familii încă nu au scris, și asta e în regulă: poate au o săptămână grea, și au tot dreptul. Le scriu mâine, pe rând, în privat, fără nicio presiune.

Vineri, o întoarcere de bani cu efect de bumerang

Vineri dimineața întorc cei 765 de lei, cu mesajul "Bani înapoi, cu drag." Peste zece minute îmi sună telefonul.

• Doamna casier? Am primit banii, mulțumesc. Dar am vorbit cu soțul și ne-am gândit: lăsați-i la clasă, să fie pentru excursia următoare.
• Nu se poate, nu e treaba mea să...
• Vă rog.
• Dar...
• Am trimis deja.

Și chiar a trimis. 765 de lei, cu mențiunea "pentru primăvară". În ClassKasa asta are chiar un nume, portofelul familiei, explicat în întrebările frecvente, doar că eu am ajuns la el pe drumul cel lung. Am deci în cont avansul pentru o excursie pe care n-a plănuit-o nimeni și pe care o duc acum eu în spate, ca pe o povară dulce.

La 11:45 sun la firma de transport.

• Bună ziua, trimit avansul în zece minute.
• Perfect, doamnă. Ați văzut prognoza pentru weekendul ăla?
• Nu.
• Nici noi. Dar autocarul are acoperiș.

Închid și rămân o clipă cu telefonul în mână. Acoperișul mă liniștește mai mult decât ar trebui.

Autocarul e rezervat. Boboci numărați: douăzeci și șase. Excursia din primăvară e plătită, deși nimeni n-a cerut-o.

Pisica din poză nu și-a găsit niciodată stăpânul.